Domnuuule, ce mai faceti, domnule?!

Eeeeeee, ca de cand nu ne-am vazut multa vreme a trecut. Nu prea stiu ce caut pe aici. Domnule blog, imi iertati va rog ignoranta.

 Ce vreau sa zic. Nu mai critic nimic, nu mai zic ca nu fac nu stiu ce ca fix aia o sa ajung. Un fel de "de ce ti-e frica de aia nu scapi". Sau cand zici "ce naspa e cutare"si apoi descoperi ca ai vorbit ca sa te afli in treaba, de fapt e foarte frumos.

Sunt tot blonda. Sunt tot alba de vezi prin mine. De ai vedea prin ochii mei, te-ai albi si tu. Si ca tot am adus vorba de ochii mei, sunt doar mai... mai trecuti (prin viata). Am observat asta pregatind o poza in photoshop si vazand ce riduri am facut. Apoi, editand in continuare am observat si pielea cum mi se lasa. Uau, chiar incep sa imbatranesc. Intr-o alta seara, cand nu aveam radacinile vopsite am inceput sa imi numar firele albe. M-am deprimat si am renuntat. 

Si asa am realizat ca ma mint in fiecare dimineata in care ma trezesc prea tarziu sa am timp sa o lalai si sa ma gandesc la filozofia vietii; pentru asta exista drumul lung cu troleul 90. Ma mint rapid cu fond de ten si blush. Sa nu ma vada nimeni fara. Am ajuns sa nu mai ies din casa fara ele. Parca mi-ar fi o frica imensa sa ma vada cineva cu adevarat. Mare diferenta nu e. Doar pielea mea mult prea alba lasa toata vasele de sange sa se intrezareasca si ma face sa par "marmoreica". Si cearcanele pana in pamant de la 3h dormite/noapte. 

Sa fii actrita, de fapt sa vrei sa fii actrita inseamna printre altele sa iti pui sufletul pe masa in fata tuturor. Ma simt atat de descoperita in fiecare zi la facultate incat imi rezerv dreptul sa ma mint cu fond de ten.

Am asa de multe ganduri acum. Ma napadesc si nu mai stiu ce sa scriu. Cred ca nu mai stiu sa scriu.

Vreau multe. Asta e clar. Stii ce ma intreb eu, draga domnule blog? Nu stii. Hai sa iti zic. Eh, am uitat. Poate imi aduc aminte, ti-am zis doar ca imi trec multe prin cap.

Din pacate, am asa o paranoia si nu pot sa iti spun cam tot ce as vrea. Dar, din moment ce am poposit pe aici cred ca iti transmit din varful degetelor ce toaca tastatura. 

Cand am implinit 20 de ani eram in Vama. Si seara, la o terasa, am cantat "Deci 20" cu prietenul meu care m-a acompaniat la chitara. Minunat moment, asa de incarcat de toate sentimentele incat se dadea cu artificii in sufletul meu. Sa traiti, domnule Bisericanu si domnisoara Ciuta pentru orele de canto! Nu m-am facut complet de cacao cantand. Mare frustrare a mea, asta cu vocea si cantatul! E tot ce-mi lipseste pentru a atinge perfectiunea. Hehe, uite cum ma mint fara fond de ten. Apropo, scriu nemachiata. Ce Dumnezeu, sunt protejata aici la laptopul meu. 

E adevarat. Nu sunt ce-am fost ieri si maine nu voi mai fi ce am fost azi. Ce mi se intampla azi ma face ce voi fi maine. N-avem timp de regrete, my friend. Traim, ne ducem maxim ca si asa vremea trece, timpul nu se mai intoarce, zise raza de Irina (Cehov- "Trei surori") din mine. 

Multe, multe mi se intampla in fiecare zi. Pentru ca le las. Bune, rele, ma bucur doar sa simt. Sa traiesc cat oi trai dar nu sa zac in viata mea degeaba. 

Nu stiu cand ma mai intorc pe aici, dar scumpule, la buna revedere!

Blue haired

Din cand in cand simtim nevoia de schimbare.
Si mai mult decat atat, sa ne comportam inadecvat varstei.
Eu vreau sa ma simt mai liceeana asa momentan.
Asa ca am decis sa ma fac albastra.
Si verde, ma rog.
Cam asta a iesit.
Eu sunt fericita!
Sarbatori fericite ca mine!
Vai, nu, nu va doresc asta!
Sarbatori fericite!
Punct.

Ce caut eu in viata mea?

Cine isi poate raspunde la aceasta intrebare, are un 10. De la viata.

Atat.

"Comfuz"

Comme fouse.
Kommfuse.
Caumfoose.

Dea, dreaga stiu ca nu se scrie cu "m". Chiar asa de confuza nu sunt. Ma jucam putin cu ortografia.

Domnule, e ceva de nedescris. Ochii vad, oamenii cere. Da' ce cere? Aia e! Am vazut/auzit, nu-mi aduc aminte momentan unde, cum, ca nu e in regula sa pui semne de exclamare la ce scrii ca e ca si cum ai rade si ai reactiona la propriile glume/spuse. Ma rog.

Cum spuneam, sunt tare confuza apropo de mine si relatiile pe care la stabilesc cu cei din jurul meu. Bineinteles, eu, ca de obicei, afisez o mina serioasa si apar foarte sigura pe mine. Sau cel putin asa cred. Uite, acum imi dau seama ce confuza sunt si aici. Doamne, nu mai sunt o adolescenta ratacita in liceu!!!
Mai rau ca fetitele de a 10-a! "S-a uitat la mine azi, oare ma place?"

Cum ar spune un clasic in viata: "Calm!"

Iar, din nou si inca o data. Cum sa ma bucur de lucrurile bune, daca eu nu stiu ca sunt bune?!

Si poate ar fi mai simplu si usor sa nu analizez si sa reanalizez si sa rerere....reanalizez toate vorbele si gesturile tuturor. Of, mereu m-am complicat singura. Si, desi chiar sunt buna la dat sfaturi si judecat situatii, in cazul meu habar n-am. Sunt neica nimeni pentru mine. "O sa ajungi fara capatai de drumuri". Bine, domnuca draga, bine ca stiu sa le spun tuturor ce si cum si mie... Pauza. Uite, vezi, de aceea va trebui sa imi dezvolt o a doua personalitate, sa ii fac cunostinta cu actuala si sa le pun sa se intretina una pe cealalta:

"-Ntz, ntz, Francesca!! Numai prostii!
-Dar ce e, draga Francesca, ce nu-ti convine?
-Pai ce nu-ti convine tie!
-Pai si de unde stii tu ce nu-mi convine mie?
-Pai daca nu imi convine mie, nu-ti convine nici tie!
-Pai si ce nu iti convine?!"
-Pai nu ti-am spus?
-Pai, mie nu-mi convine de tine!
-Exact!"

Noiembrie

N-am mai scris de mult timp. Si nu ca am dat pe afara de bine si n-am avut timp. Dar ce-i drept cand se ingreuneaza iar drumul, iata ca ma reintorc.

Imi cer scuze, blogule ca n-am mai fost pe la tine. Acum, ca sunt aici, imi dau seama ca mi-a fost dor de tine.

Te anunt ca viata mea nu e asa senina cum se intrezarea. Iete ca facui si-o rima.

Nu stiu mare lucru ce sa iti spun; dar deja stii din moment ce scriu. Sunt tot blonda, sunt tunsa scurt si asimetric. Am ochii la fel de mari, doar putin mai batrani. Haha.

Sunt asa de multe in carca ta de nici nu stiu cum rezisti sa le tii.

Stau si ma gandesc cat de multe s-au intamplat de la ultima postare.

Si cat de multe o sa mai vina.

Sa stii ca sunt cuminte si ma demachiez in fiecare seara.

E tare ciudat sa vina vremea in care sa iti dai seama ca nu o sa mai traiesti niciodata clipele de altadata, nu o sa mai mananci anumite lucruri, nu o sa mai vezi niste persoane iar daca o sa le vezi nu o sa fie acelasi lucru. Momente din familie, din copilarie, din... Nici nu mai stiu din ce. Dar, in fiecare zi mai descopar ceva ce nu o sa mai fie la fel. Pot sa vina lucruri noi si bune, nu zic nu, din contra. Dar tare ar fi fost frumos sa mai gust din trecut. Si nu plang dupa chestii absurde, si nu sunt eu absurda si stiu ca trebuia sa traiesc altfel momentele acelea, dar mereu judecam ca vor veni si altele. Ma bucuram de ele, dar de, cum sunt copiii, eram curioasa sa vad cum va fi sa fiu mare in aceleasi imprejurari. Stiu ca trecutul e trecut si ca trebuie sa traiesc in prezent si sa imbratisez viitorul, dar... e trist sa te trezesti intr-o si sa nu mai gasesti decat o urma tremuranda din ce erai si aveai o data.

Cand ma uit la poze vechi cu mine, mi se pare ca aceea e Francesca, nu eu. Probabil ca e o banalitate lucrul acesta pentru cei mai batrani si ca ei au trecut prin asta deja si nu e mare filozofie. Pseudo-Francesca de acum e rea si intoleranta. Cauta afectiunea prin respingere. Daca se intampla ceva bun, fuge. Parca as avea un detector de rau pe cap. Cand l-am gasit bipai si sap acolo. Binele nu-l gasesc sau nu-mi dau seama de el ca n-am detector de asa ceva.

Da, da. Numai rautati si in ce scriu. Mai trist decat trist. Stiu. Trist sa stiu. Si mai trist sa scriu ce trist e sa stiu. Si si mai trist sa nu stiu ce sa fac contra asta. De fapt, acum ca ma gandesc, stiu ce sa fac. Dar, ca de obicei, stim teoria, practica ne omoara.

Domnule blog, te salut respectuos si pana la urmatoarea intrevedere iti doresc mult succes. Salutari putinilor ce ma citesc si le-a fost dor de mine.

P.S. Din tot ce a mai ramas din mine, dragostea n-a murit. Si n-am s-o las niciodata sa moara! Promit solemn!

La revedere

Scriu si o fac cu sinceritate. Imi pun sufletul de fiecare data in fata mea si cu fiecare cuvant imi iau la revedere de la o parte din mine. Si cu urmatorul cuvant ma recompun si gasesc resurse sa merg mai departe. Uneori amintirile te trag inapoi, uneori iti dau puterea sa intelegi si sa continui. Si asa si momentul in care iti amintesti devine o amintire.

N-am terminat jurnalul de bac si nici nu am mai vazut vreun rost in asta avand in vedere gluma proasta care este bacul, in formula aceasta noua. CARE ESTE.

Si cu toate ca in cuvinte si fraze imi iau la revedere, raman la fel de veche pentru ca nu pot sa accept cu usurinta noutatea. Noul, in schimb, cand devine vechi, pentru mine, e cel mai placut. Si nu, nu traiesc in trecut. Sunt foarte prezenta. Dar cu toate astea nu suport telefonul cu touchscreen.

Ma apropii de 19 ani si totusi ceva e in neregula pentru ca nu imi e usor sa mai pricep lucruri noi si sa tolerez alti oameni cu conceptii radicale. Resursele imi sunt insuficiente din punctul asta de vedere. Si oameni pe care ii admiram candva au picat mult sub cei pe care ii consideram josnici. Dar macar aceia si-au pastrat locul, josnicia fiind mereu punctul forte si iata mai nou le descopar consecventa. Nu ca ar fi vreun lucru bun.

"I know what is right, and i know what is wrong and i'd die for the truth"

Iata ca a trecut mult si nu am sters blogul. Asta datorita faptului ca am descoperit oameni care ma citesc. Si ca sa trag o teapa mica de tot netului, mai pun o data un keyword pentru si mai multe view-uri. Haha. Lady Gaga. Haha.

ora tarzie sau nu

vine bacul... sa tot vina! ma simt pregatita...

dezamagirile cu gust amar lasate de sfarsitul liceului... nenumarate.

de la persoanele de la care te astepti mai putin.

furtul.

cea mai frecventa activitate din liceu.

nu doar la teste.

furtul.

am incercat sa realizez niste lucruri pe parcursul liceului.

tot ce am reusit: o maturizare dureroasa.

e 01:52 si nu gasesc ceva mai bun de facut.

decat sa ma gandesc la ce a durut in cei patru ani.

si inca doare.

si nu iese bine oricat as incerca.

nu sunt buna.

dar sunt destul incat sa fiu imitata.

altii nu sunt mai buni.

dar ii imit.

el.

ea.

ei.

pana la urma sa stai in fund si sa accepti viitorul, firesc, fara sa intervii.

esti prea mic pentru a incerca ceva.

si prea mare pentru a intelege.

simplitatea jocului de copil.

prea tarziu.

si prea devreme.

sa te irosesti.

e dureros cand cei din jur iti dau a intelege ca esti important si apoi sa te trateze ca pe un nimic.

dar tocmai asta vor.

ce rost are sa mai spui niste lucruri daca sunt de la sine intelese?

nu, n-am nevoie de voi.

dar e asa de rau singura...